Ma suportati sa va spun o poveste? O poveste despre un om si
calul său sau despre cat de putin inteleg orasenii relatia dintre un om din
zona rurala si animalul sau.
Cu multi ani in urma, intr-un Decembrie crunt de geros,
trebuia sa ma intorc in Bucuresti de la soacra mea din Moldova. Aveam pe vremea
aceea o Dacie rablagită, cu care eram oricand in pericolul de a ramane in pana.
Pe la 5 dimineata, cand eram pregatit de plecare mi-am exprimat ingrijorarea ca
voi ramane cu masina intepenit prin gropi cu gheață. Dar tot cu voce tare m-am
consolat spunandu-mi: ”Lasă, ca scoate
Marinel calul din grajd si vine dupa mine sa ma scoată de acolo”.
Cât de gresit
gandeam! Marinel nu avea nici pe departe de gand sa scoata calul din grajd pe
un asemenea ger. Eu priveam animalul ca pe o unealta, el privea animalul ca pe
o viață.
Timpul a trecut si dupa multi ani trag seria de cadre din
care face parte si acest cadru.
Abia dupa ce am inceput sa lucrez imaginile
mi-am dat seama cat de prost fusesem cand am rostit acele cuvinte. Abia acum
intelesesem ca intre om si animalul său este o relatie puternica. El isi
iubeste animalul. Îi da sa manance din mana, il ingrijeste, il mangaie, il imbratiseaza.
Iar animalul reactioneaza la iubirea prietenului sau. Isi misca capul in sus
si-n jos, rasufla puternic pe nari, nechează de placere, il mangaie pe fata cu
buzele sale. Îl slujeste in conditii grele.....
Mda.... Mai trebuie sa meditez la asta....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentarii pertinente