Pietrele Mariei

 A treia zi a batut vantul cumplit. Lumina a fost frumoasa, dar eu imi propusesem sa ridic si drona un pic. Vant. Vant puternic. Dar tot am tras cateva cadre. Am avut surpriza ca pe Pietrele Mariei au venit unii cu motocicletele sa calareasca colinele acelea. Cand m-au vazut au venit la mine calare pe motoare, pana in varful munteleui, ca sa ma ameninte si sa se asigure ca pozele mele nu vor ajunge pe la Tulcea, la forurile superioare. Dar... pe mine nu ma interesa ce faceau ei. Eu am venit sa ma bucur de peisaj si de poze. Aste le-am spus si au plecat. Dar au plecat de tot. Le era si lor frica de mine.

Țuțuiatu

 Daca ne-am propus sa mergem pe Țuțuiatu, păi... asta trebuie sa facem. 

Plecam de dimineata destul de veseli. Ne-a trecut cand pe drum gasim un baiat foarte amabil care ne-a cerut taxa pentru drum. Am ramas uimiti. Nu ne asteptam. Și... cum banii erau pe card, nu am platit. Doar nu era sa ne intoarcem...

Am urmat nu traseul pentru turisti, ci traseul pentru biciclete pentru ca era mai lent, deci mai usor pentru un burtos de peste cincizeci de ani. La un moment dat traseul vrea sa urce oarecum brusc, dar am continuat prin spatele versantului, pe o carare fara marcaj, prin padure. Ai impresia ca te ratacesti, dar curaj, pe Țuțuiatu nu ai cum sa te ratacesti. Toate drumurile duc spre varf. Si daca nu ai avea traseu, urci pe unde vrei si tot acolo ajungi. La un moment dat am vrut sa ne intoarcem, dar ne-am intalnit cu un nene ce era cu copilul si isi cauta caprele. Ne-a aratat el pe unde sa mergem. Muuult mai usor acest traseu. Ocoleste muntele pe o panta usoara.