Stimabila din imaginile postate a fost gazda mea (gazdă, pentru că i-am improvizat un terariu și am stat mai mult cu nasul în el) circa 3 zile, după care am trimis-o în parc.
De reținut: cine crede că vede o călugăriță se înșală amarnic. E absolut imposibil de văzut. Orice găsire este absolut întâmplătoare. Eu o caut de 5 ani și am găsit-o într-un loc și într-un moment în care nu mă așteptam.
Trei zile am studiat-o pe toate părțile. Am putut să-i vad comportamentul. Am spart orice mit cu privire la ea. E extraordinar de blândă. Nu face nici un rău omului. O poți ține liniștit în mână, te poți juca cu ea. Stă într-un loc nemișcata ore întregi. Singurul lucru pe care îl regret este că nu am cum să o țin în timpul iernii. Nu am de unde să iau hrană pentru ea. Asta m-a și făcut să-i dau drumul. Sunt bucuros însă, că am avut ocazia să o studiez, chiar dacă au fost doar trei zile. Îmi place nespus această insectă.
miercuri, 28 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt superbe abia asteptam sa le vad :)
RăspundețiȘtergereMultumesc Silviu pentru apreciere.
RăspundețiȘtergereImi place mult ceea ce ai reusit sa scoti din intalnirea cu calugarita.
RăspundețiȘtergereEu o singura data m-am intalnit cu ea.
Pai, nici eu nu cred ca voi mai avea ocazia sa mai vad vreuna in realitate. Sunt maestre in mimetism. Nu le vezi nici daca sunt in fata ta.
RăspundețiȘtergereMerci pentru aprecieri.