Obisnuiam sa-i critic pe cei care spun ca se plictisesc. Cum sa te plictisesti? Cum sa ma plictisesc, cand nu-mi vad capul de cate treburi am?
Si iata ca am ajuns si eu in situatia ingrata de a ma plictisi.
Dimineata am fost in lucrare de predicare, apoi ... singur acasa. Vali e la servici, asa ca sunt singur. Ascult ceva muzica, ma mai uit la snooker, dar... cam atat. Groaznic! EU am ajuns sa ma plictisesc! Eu. Tocmai eu. Nu se poate. Trebuie sa schimb starea asta imediat.
A iesit un pic soarele, deci gata! Ia-ti aparatul repede, urca pe bicicleta si tai-o repede in parc, pana nu te cuprinde din nou lenea.
Si... iar am cazut printre flori.....
(Lăsați un comentariu la sfarsitul paginii, cu imaginea care v-a placut cel mai mult)
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
Si, cum eram eu bgat cu capul printre ”Nu ma uita”, in spatele meu era fratele Andrei Lazar, cu aparatul foto in mana. Alt ratacit printre flori. Pai, daca asa stau lucrurile, aparand din neant un coleg de suferinta, pai, sa tragem nene..... Situatia m-a facut sa ma plimb si sa trag mai mult decat aveam de gand. Am tras si muste,
16.
am tras si fire de muschi,
17
18.
am tras si flori de mar,
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
am tras si Forsythia,
26.
si gargarite (auzi, gargarite la ora asta?... asta cred ca s-a trezit prea devreme...),
27.
28.
si flori de Merișor.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
Apoi, la plecare, ne-am plimbat putin prin ”Orasel”. Au mai fost si pe aici cateva cadre de tras.
35.
36.
... si un panning....
37.
38.
..... Si, uite-asa am scapat de plictiseala.... Ca sa vezi si sa nu crezi. Eu sa sufar de plictiseala. E imposibil!