Bolboci, Zănoaga, Podul cu Florile...

 Asteptam cu nerabdare sa se deschida posibilitatea de a face o drumetie, dupa atatea luni de stat in casa. Si... ne-am hotarat sa mergem prin Bucegi, dar nu pe valea prahovei, ci in potcoava Bucegilor, adica prin zona lacului Bolboci, Cheile Zanoagei si Lacul Scropoasa. Si, am plecat. Am fost cazati la Camping Zanoaga, o locatie linistita si curata de unde puteam face cateva trasee usoare.

Primul traseu a fost spre lacul si barajul Bolboci. de la camping e un drum usor, cam o jumatate de ora, cea mai mare parte pe asfalt. Sigur, o parte a traseului a fost pe carare facuta de picior, pe un teren relativ drept.

Deci... spre Lacul Bolboci.

Podu cu Florile

Sincer, nu mi se pare deloc românește acest nume. Poate Podul cu flori, dar in niciun caz Podu cu Florile. Parca n-are noimă. Dar... te poti pune cu numele strămoșești? Așa i-a zis, așa îi zicem.

Podul cu Florile este de fapt o cariera de piatră. Un vârf de munte ce a fost exploatat si din care s-a excavat până când a ramas un platou, cu doua margini ce din interior au aspect de canion. Nu e nimic spectaculos, dar drumul pana acolo e placut si usor. Merita facuta o plimbare.

Cheile Zanoagei

Este de fapt cursul râului Ialomița. E o coborâre de cca 400 metri diferenta de altitudine intre Lacul Bolboci si Lacul Scropoasa. Traseul se face cam intr-o ora si jumatate dar... La coborâre este NUMAI coborâre, Iar la intoarcere este NUMAI urcare. Si asta numai printre stanci. Dimineata este cam alunecos, deci este nevoie de incaltaminte adecvata. Cand am coborat m-am preocupat mult de fotografierea peisajelor si nu am simtit cand am ajuns la lacul Scropoasa, dar... la intoarcere mi-a iesit urcusul pe nas, de aveam impresia ca limba mi s-a facut cravată. Greu, dar deosebit de frumos. Fiecare stanca merită pozată.

Despre Iulie

Si... am ajuns pe 31 si nu am postat nimic. Nu ca nu as fi trait in luna iulie. Si nici ca nu am pozat. Dar... a trecut. Asa, ca un vant. 

Si ca sa nu zic ca a trecut degeaba, hai sa pun cateva cadre trase luna asta. Subțire. Subțire de tot.

Am fost prin Rezervatia Vacaresti

Dacă tot e liber la ieșit pe oriunde, hai sa ies și eu. Și unde sa ma duc? Într-o rezervație naturala. Cea mai apropiată este cea de pe Văcărești. Și... uite cum NU am parasit eu Bucurestiul.

Credeam ca e pustiu pe acolo. Dar de unde! Cred ca erau mai mult de 100 de oameni. Sa ne intelegem. Nu erau gramadă. Era unul cu copiii, altul cu bicicleta, eu cu pozele, etc, șamd. 

Nu am stat mult, dar am apucat sa trag cateva ”macrouri”.

Afide, hrana preferata a gargaritelor

Afidele sunt protejate de Furnici, pentru ca le furnizeaza acestora sucul dulce ce se prelige pe frunzele întepate de ele.

Maci și Gâze

Zilele trecute am fost cu Vali pe camp sa culeaga niste nuci verzi. 

Pe camp erau si Maci. Sunt cam pe trecute... Zic: Hai sa iau cativa acasa. Si daca printre maci erau si gâze, ce era sa le fac? Le-am luat si pe ele acasa. 

Iata:

7 Artisans, montura MICRO 4/3, 60mm, f:2,8

7 Artisans? Da. E un obiectiv macro, ieftinache, full manual, dar extraordinar. Iată:

Încă două albume

Sute, mii, zeci de mii, ca sa spun numai atat... Multe, multe poze am în calculator.
Ale mele. Făcute de mine. Nici nu se cade sa îmi arog drepturile pentru ce nu este realizat de mine.
Deci... multe imagini. Stau si lâncezesc in calculator, nefolosind nimanui.
Nu este mai bine sa fac ceva cu ele? Ba da! Hai sa mai fac încă doua albume! Si le-am facut.
Unul este cu diferite insecte si se numeste ”Gândăcei, insecte gâze si vreo două buburuze” iar celalalt contine imagini cu Mantis (Călugărița) si bineînțeles are numele ”Mantis”.
Albumele au 26 si repectiv 22 de pagini, sunt în format A3 cand sunt deschise (cca 42x29 cm), copertile sunt din carton cu imaginea printata pe PVC, iar paginile sunt pe hartie lucioasa, fara cusatura pe mijloc. Zona biguita este acoperita cu plastic, pentru a oferi durabilitate.

Iată-le