luni, 11 decembrie 2017

Vintage


Tot ce este mai vechi de 30 de ani este considerat vintage.
Ei, acum sa nu credeti ca voi posta ceva vechi. Nuuu, nicidecum.
Atunci de ce am ales acest titlu? Pai... sa va explic.
In urma cu 30 de ani faceam foto pe film. O perioada am renuntat la fotografie pentru ca procesul era scump si mare cronofag. Cand a aparut epoca digitala, am salutat-o si am adoptat-o imediat. Totusi, cum spun fotografii ”filmul nu moare” si ”filmul miroase frumos”.  Si... cam asa este. Cine a gustat din fotografia pe film, mai devreme sau mai tarziu, tot va recidiva. Mea culpa. Am patit-o si eu. Am mai tras din cand in cand pe film color, dar nu am mai developat. Totusi... am comis-o si pe asta.
M-am chinuit un an sa trag un film A/N. Apoi m-am mai chinuit ceva sa mai trag unul. Si ce zic eu: Hai nene sa le si developez. Eu. Nu la centrul foto. Imi iau solutii, imi iau un tanc sh cu 10 lei (mare greseala) si ma pun pe treaba. 
Țeapă !!! Tancul era prost, banda corex si mai proasta. Scanerul pentru film, de slaba calitate. Fiasco!!!
Totusi... Daca un lucru e stricat, atunci strica-l pana devine arta! Ca si asa ”multi vede, putini cunoaste”.
Si daca tot am dat rasol, le-am facut ”VINTAGE”.

Iata-le:





















vineri, 1 decembrie 2017

Un om cu calul său

Ma suportati sa va spun o poveste? O poveste despre un om si calul său sau despre cat de putin inteleg orasenii relatia dintre un om din zona rurala si animalul sau.

Cu multi ani in urma, intr-un Decembrie crunt de geros, trebuia sa ma intorc in Bucuresti de la soacra mea din Moldova. Aveam pe vremea aceea o Dacie rablagită, cu care eram oricand in pericolul de a ramane in pana. 

Pe la 5 dimineata, cand eram pregatit de plecare mi-am exprimat ingrijorarea ca voi ramane cu masina intepenit prin gropi cu gheață. Dar tot cu voce tare m-am consolat spunandu-mi: ”Lasă,  ca scoate Marinel calul din grajd si vine dupa mine sa ma scoată de acolo”. 

Cât de gresit gandeam! Marinel nu avea nici pe departe de gand sa scoata calul din grajd pe un asemenea ger. Eu priveam animalul ca pe o unealta, el privea animalul ca pe o viață.

Timpul a trecut si dupa multi ani trag seria de cadre din care face parte si acest cadru. 
Abia dupa ce am inceput sa lucrez imaginile mi-am dat seama cat de prost fusesem cand am rostit acele cuvinte. Abia acum intelesesem ca intre om si animalul său este o relatie puternica. El isi iubeste animalul. Îi da sa manance din mana, il ingrijeste, il mangaie, il imbratiseaza. Iar animalul reactioneaza la iubirea prietenului sau. Isi misca capul in sus si-n jos, rasufla puternic pe nari, nechează de placere, il mangaie pe fata cu buzele sale. Îl slujeste in conditii grele.....


Mda.... Mai trebuie sa meditez la asta....